Cele mai mari 30 de contracte atribuite de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) în ultimii patru ani au o valoare totală de aproape 1,7 miliarde de euro, însă doar nouă dintre aceste contracte, în valoare de 400 mil. euro, au fost reprezentate de lucrări pentru autostrăzi sau variante ocolitoare de oraşe. În aceeaşi perioadă, CNADNR a avut la dispoziţie aproape 9 miliarde de euro.

Cea mai mare parte a contractelor pe care instituţia le-a încheiat în perioada 2007-2010 se referă la modernizări sau reabilitări de drumuri naţionale, precum şi la servicii de întreţinere multianuală a reţelei de drumuri din câteva judeţe.

De altfel, cea mai valoroasă lucrare atribuită de CNADNR în toată această perioadă a fost cea de modernizare a drumului naţional 67C, pe ruta Bengeşti-Sebeş, o şosea care traversează munţii Parâng din Carpaţii Meridionali, pe o distanţă de 148 de kilometri, contractul ridicându-se la aproape 335 milioane de euro, conform datelor e-licitaţie.
ro integrate de spend.ro.

2010 a fost anul cel mai slab la capitolul atribuiri de contracte de către compania de autostrăzi şi drumuri naţionale, doar unul dintre acestea remarcându-se din punctul de vedere valoric, cel pentru construcţia tronsonului Deva-Orăştie din Coridorul IV paneuropean, cu o valoare de aproape 180 milioane de euro fără TVA. De altfel, acesta a fost şi singurul contract privind construcţia unei autostrăzi propriu-zise atribuit anul trecut, fiind câştigat de asocierea dintre Strabag şi Straco Grup.

Contracte mari, de peste 80 milioane de euro fără TVA, au fost şi cele pentru reabilitarea DN 2 Focşani-Ojdula, o şosea care traversează munţii Vrancei, sau pentru modernizarea DN 67B Scoarţa-Piteşti. Mai mult, tronsonul Focşani-Ojdula apare de trei ori în topul celor mai mari 30 de contracte atribuite de CNADNR, în condiţiile în care finanţarea lucrărilor a fost suplimentată.

De ce însă priorităţile CNADNR-ului în cei patru ani au fost reprezentate în mare parte de drumurile naţionale şi în special de cele care nu au un trafic auto foarte intens, aşa cum arată topul celor mai mari 30 contracte?

"O explicaţie este că o parte dintre aceste contracte ar putea fi promisiuni din campaniile electorale, care trebuia onorate la un moment dat. Mai mult, ministerul a încercat să împingă bani către proiecte pentru care rigorile implicate de cofinanţarea din fonduri europene nu erau atât de mari. Este surprinzător şi în acelaşi timp regretabil că s-a întâmplat acest lucru. Noi am sugerat mereu renunţarea la acele proiecte care nu se justifică din punctul de vedere al fluxurilor auto şi să începem să avem o strategie în acest sens.

În momentul de faţă, priorităţile din perspectiva dimensiunilor traficului auto sunt autostrada Bucureşti-Braşov, precum şi centurile marilor oraşe", a declarat Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii (ARACO).

În anii 2007, 2008, 2009 şi 2010, CNADNR a avut în total la dispoziţie bugete de circa 9 miliarde de euro, suficient pentru a finaliza mult peste 1.000 de kilometri de autostrăzi, având în vedere standardele de cost chiar şi pentru cele mai scumpe autostrăzi, cele situate în zona de munte, care se ridică la 6,1 milioane de euro pe kilometru.

Cu toate acestea, în cei patru ani, România nu a reuşit să construiască decât circa 90 de kilometri de autostrăzi, potrivit datelor ZF.

Astfel, în acest moment, în România există 314 kilometri de autostradă, potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, şi anume Bucureşti - Piteşti (111 km), Bucureşti - Cernavodă (151 km) şi Câmpia Turzii - Gilău (52 km).

Sfârşitul anului 2010 a adus schimbări însă în ceea ce priveşte priorităţile MTI.

Astfel, dacă în primele 11 luni ale anului 2010 licitaţiile de autostrăzi au bătut pasul pe loc, doar un singur contract fiind atribuit, în decembrie, pe ultima sută de metri a anului, CNADNR a scos la licitaţie 183 km din Coridorul IV paneuropean. Cei 183 km de autostradă sunt împărţiţi în patru tronsoane (Orăştie - Sibiu, Timişoara - Lugoj, Nădlac - Arad, Lugoj - Deva), care se adaugă celor 32,8 km din tronsonul Deva - Orăştie, contract deja atribuit în 2010.

Costul total a fost estimat la aproape 1,4 mld. euro, iar din această sumă, 85% sunt bani europeni, restul fiind contribuţie de la bugetul de stat.
 
Percepţia experţilor financiari privind evoluţia economiei României în următoarele şase luni s-a îmbunătăţit în decembrie, România devenind ţara cu cele mai bune perspective din Europa Centrală şi de Est (ECE), potrivit unui sondaj efectuat de institutul ZEW şi grupul austriac Erste.


Indicele ZEW privind aşteptările analiştilor pentru economia României a crescut cu 8,8 puncte faţă de noiembrie, la 40,4 puncte.

Pentru Europa Centrală şi de Est, indicele a pierdut 8,7 puncte, până la 22,7 puncte, indicând o evaluare mai precaută a experţilor financiari consultaţi. În funcţie de perspective, România este urmată de Slovacia (33,3 puncte), Croaţia (26,8 puncte) şi Polonia (26,2 puncte).

În timp ce pentru un orizont de timp ce şase luni economia României se sitează cel mai bine, starea actuală este evaluată printre cele mai slabe din regiune. Iindicele aferent a consemnat, însă o îmbunătăţire de patru puncte, la -48,7 puncte. România a făcut astfel schimb de locuri cu Ungaria, care a preluat ultima poziţie, după o înrăutăţire de 12,1 puncte, la -53,1 puncte.

La nivelul ECE, indicele situaţiei economice curente a urcat cu 5,3 puncte la 22 de puncte. Pe lângă Ungaria şi România, doar Croaţia mai este evaluată negativ, la -20 de puncte, după o îmbunătăţire de şapte puncte faţă de luna trecută. În cea mai bună stare se găseşte, la fel ca în noiembrie, economia Turciei, cu 60,7 puncte.

Sondajul, la care au participat 85 de experţi financiari, include din Europa Centrală şi de Est Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Turcia.

Perspectivele la şase luni ale bursei de la Bucureşti s-au înrăutăţitr uşor, potrivit studiului, indicatorul privind evoluţia indicelui BET, care include cele mai lichide zece acţiuni de pe bursă, pierzând 1,5 puncte, până la 50 de puncte. Indicatorul perspectivelor BET s-a îmbunătăţit substanţial în noiembrie, când a crescut cu 26,5 puncte.

BET are perspecticve mai slabe decât WIG al bursei poloneze (59 puncte), CROBEX Croaţia (54,1) sau ISE-100 Turcia (52,6) şi se află la egalitate cu indicele ceh PX50 (50). În urma BET s-au plasat SAX Slovacia (36,1) şi BUX Ungaria (25). La nivelul regiunii indicatorul perspectivelor indicelui NTX s-au îmbunătăţit uşor, cu 0,5 puncte, la 60,5 puncte.

Totodată, indicatorul evoluţiei leului în raport cu euro în următoarele şase luni s-a îmbunătăţit cu 11,2 puncte, la 22,5 puncte. Perspective mai bune au doar zlotul polonez (61 puncte) şi coroana cehă (54,2), în timp ce aşteptări mai slabe există în privinţa lirei turceşti (19,2), kunei croate (14) şi forintului ungar (-2,2).

 
Românii plătesc notarilor şi agenţilor cel mai mare cost real al unei tranzacţii imobiliare, comparativ cu aceleaşi costuri din Uniunea Europeană.

Potrivit Consiliului Concurenţei, notarii şi agenţii imobiliari taxează şi servicii pe care practic nu le prestează, doar pentru a umfla sumele pe care le încasează. Şi aşa ajungem noi, poporul cu unul dintre cele mai mici venituri medii din Uniune, să plătim taxe notariale de 14 ori mai mari decât un neamţ, pentru a vinde sau cumpăra o proprietate.

Notarii, nejustificat de scumpi

Potrivit calculelor făcute de Consiliul Concurenţei, românii plătesc servicii juridice de 1.070 euro, acesta fiind tariful minim practicat de notari. Un cost care este de patru ori mai mare, dacă facem comparaţia cu media europeană şi dacă se ţine cont de nivelul veniturilor medii. „Situaţia în România este mult mai gravă decât în Uniunea Europeană, unde există preocupare pentru acest sector", a declarat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu. Dar acest nivel mediu este chiar decent după o comparaţie detaliată cu celelalte state membre.

Astfel, România are un cost al serviciilor notariale mai mare de 14 ori decât Germania, de şapte ori mai mare decât Portugalia, de şase ori mai mare decât Austria sau Spania, de cinci ori decât Franţa şi de patru ori decât Belgia. Strângând aria, chiar şi în comparaţie cu state central şi est-europene, România are onorariile notariale reale mai mari decât în Polonia, Ungaria sau Slovenia. „Numai prin eliminarea taxei de redactare a contractelor, care este inutilă, deoarece contractele sunt standard şi notarii nu trebuie să facă nimic la ele, românii ar câştiga între 15-30 milioane de euro/an" a menţionat Chiriţoiu.

Agenţii imobiliari, la fel de păguboşi

Comisioanele agenţilor imobiliari sunt la fel de dureroase pentru buzunarele românilor ca şi ale notarilor. Pentru aceeaşi tranzacţie în valoare de 100.000 euro, un român lasă la agentul imobiliar până la 5.000 euro. Şi asta, în condiţiile în care media europeană abia dacă se ridică la 3.700 euro. Şi în acest caz, plătim agenţilor imobiliari taxe mult mai mari decât în restul Uniunii.

Danemarca plăteşte 4.147 euro, Germania - 4.000 euro, iar Olanda plăteşte doar 1.850 euro, la fel Anglia, unde costurile medii nu trec de  1.651 euro. Plătim considerabil mai mult pentru aceeaşi muncă prestată de aceeaşi categorie de specialişti, iar pentru asta, susţin repre­zentanţii Consiliului Concu­renţei, am putea fi chiar noi de vină. Românul nu pare să aibă încă luciditatea necesară pentru a nu plăti preţuri nejustificat de mari. „Concurenţa prin preţ este destul de scăzută, acest fapt datorându-se cel mai probabil unor factori care ţin de specificul activităţii, cum ar fi: lipsa de experienţă în negociere a consumatorilor, forma procentuală a comisioanelor determinată de necesitatea vânzătorilor de a stimula obţinerea unui preţ mai mare sau existenţa unor dimensiuni concu­renţiale suplimentare pentru agenţiile imobiliare", se precizează în analiza Consiliului Concurenţei.

Pe lângă ine­ficienţa structurală, piaţa imobiliară din România este expusă unor riscuri suplimentare. Acestea sunt generate de faptul că toate tran­zacţiile imobiliare se fac la noi în monedă străină: euro. Alţi factori de risc sunt scăderea populaţiei şi numărul extrem de mare de locuinţe ocupate de proprietari, ceea ce înseamnă că piaţa chiriilor este foarte redusă. Soluţia identificată de Consiliul Concurenţei ar fi informarea cetăţenilor.